Tencuiala este foarte importanta in finisarea camerei, nu numai in ceea ce priveste aspectul placut al camerei, dar, in acelasi timp, protejeaza zidurile si tavanul cladirii respective, impotriva umiditatii, a gerului si a razelor soarelui, izoleaza termic locuinta si contribuie la indepartarea imperfectiunilor peretului.
Aplicarea tencuielii
Tencuiala se realizeaza in cel putin 2 straturi:
- un strat de baza - grundul - cu rosimea de 8-15 mm
- un al doilea strat subtire de pasta de var combinat cu ipsos, ce poarta numele de glet de var sau cu glet de ipsos.
Totusi, in timp, vor aparea unele mici probleme si anume, pot aparea diferite defecte asa cum sunt crapaturile, petele si altele. Acestea se acopera inainte de zugravire. Defectele apar din cauze variate:
Caderea tencuielii apare atunci cand suprafata tencuita a fost prea neteda si nu a fost curata foarte bine inainte de tencuire. De asemenea, un alt motiv pentru caderea tencuielilor poate fi provocata si de intrebuintarea necorespunzatoare a cladirii: nerepararea la timp a instalatiei de scurgere a apei, ceea ce duce la umezirea tencuielii si, implicit, la caderea ei de pe zidarie.
Crapaturile apar intre zidarie si lemn sau metal, adica mai exact, pe linia de despartire a doua materiale diferite pe care s-a aplicat tencuiala. Prin urmare, la executia tencuielii trebuie sa se acopere rosturile cu plasa de rabit.
Gaurile aparute in tencuiala sunt provocate de calitatea varului stins folosit la prepararea mortarului sau de existenta unor bulgari de argila in nisipul din mortar. Acestea absorb umiditatea din mortarul folosit la zidarie, marindu-si volumul, ceea ce duce la umflarea tencuielii si, implicit, aparitia gaurilor.
Un alt defect care poate aparea este pata de pe tencuiala, care pot fi de culori variate, in functie de cauza care le-a produs.
- Petele roscate - prin ruginirea conductelor sau a instalatiei electrice, realizate la o adancime mica.
- Petele negre - daca inainte de tencuire peretele nu era curatat bine vor aparea pete a unor materii bituminoase.
- Petele maro - apar din cauza defectiunilor ce pot aparea la soba, in special la cosul de fum. In acest caz combustibilul folosit nu arde tot, ceea ce duce la producerea unui lichid negru care patrunde pe unde este zidit cosul. Primul semn de producere a acestui defect se observa la usita de curatire din interior, prin urmele de umezeala lasate.
- Petele albe - cand tencuiala s-a realizat pe zidaria umeda. Aceea umezeala ajunge la suprafata tencuielii si o pateaza.
Repararea tencuielilor
In momentul cand am identificat cauzele care au provocat deterioararea putem incepe reparatiile. Daca nu stabilim corect cauzele acestor defecte, dupa un timp, acestea pot aparea din nou. Se repara portiunile cu defecte si portiunile in care se simte cum tencuiala se desprinde de stratul de suport, lucru pe care il putem stabili lovind tencuiala cu un ciocan de lemn sau de cauciuc dur, iar daca sunetul este unul spart, zona va avea nevoie de reparatii. Tencuiala se da la o parte cu ajutorul spaclului, iar suprafata respectiva se curata bine de resturile ramase in urma procedeului, chiar si dincolo de limitele suprafetei cu defect (circa 5 cm), cu ajutorul unei perii. Dupa aceea se uda cu apa atat locul deteriorat cat si peretele dimprejur, cu ajutorul unei pensule sau a unei carpe bine udate, dupa care se pune mortar proaspat. Mortarul este o combinatie intre apa de var, nisip si ciment si se realizeaza treptat, in straturi, adica dupa primul strat aplicat se lasa sa se usuce si abia apoi se va aplica cel de-al doilea strat. In general este recomandabil sa se foloseasca la mortarul pentru reparatii acelasi liant ca si la mortarul vechi. Evitati sa acoperiti defectele cu ipsos, deoarece acesta isi mareste volumul, ramanad mici umflaturi la o privire in relief.
Gaurile si caderile de tencuiala ale zidurilor isi fac aparitia, in general, atunci cand scoatem un cui din perete, respectiv cand batem unul. Chiar si trepidatia realizata in urma inchiderii usii sau a geamului, de exemplu, poate duce la deteriorarea tencuielii. Asa ca, in cele ce urmeaza, va prezentam cum trebuie sa fixati dibluri in perete fara a crea defecte.
Fixarea de dibluri in perete
Folosim dibluri, in functie de ceea ce vrem sa agatam pe perete si anume, puteti folosi un singur cui pentru agatarea unei fotografii sau a unui tablou mic, dar pentru agatarea pe perete a unui obiect decorativ mai greu (o veioza sau un dulap suspendat) este nevoie de adaugarea unei bucati de lemn, denumita diblu, in care se bate dupa aceea cuiul sau se baga un surub. Se face gaura in perete cu ajutorul unui burghiu care sa intre in tencuiala si in zidarie 1 cm, astfel incat sa se potriveasca cu diblul ce urmeaza a fi folosit. Gaura se realizeaza cu fundul mai larg decat fata, astfel incat diblul sa fie bine fixat in perete. Diblul se uda bine si se pregateste pasta de ipsos pentru a-l fixa. Diblul se imbiba in ipsos, dupa care se introduce in orificiu si se bate cu un ciocan pentru a fi la acelasi nivel cu tencuiala. Surplusul de ipsos se inlatura cu grija cu un spaclu sau cu un cutit, netezind suprafata in lucru si se lasa cateva ore sa se usuce si se fixeaza cuiul sau surubul de care se va agata obiectul respectiv.