Istoria balustradelor

Le vedem oriunde, prin oras, in institutii publice si in propriile noastre locuinte, astfel incat balustradele au devenit un lucru pe care il trecem cu vederea desi ne ajuta zi de zi. Folosim balustrada in primul rand pentru protectie impotriva cazaturilor, avand un rol functional, dar si pentru imbunatatirea aspectului casei. Scara si balustrada formeaza un ansamblu impreuna cu decorul interior al casei, iar aceasta combinatie da originalitate si eleganta casei.

 

 

Scurt isoric

    Balustradele au fost pentru prima data mentionate in basoreliefurile ce reprezentau palatele asiriene, unde erau folosite ca balustrade pentru ferestre fiind de forma coloanelor grecesti. Ca si un element arhitectural, balustrada nu era cunoscuta nici de greci si nici de romani, insa forma acesteia era folosita pentru picioarele scaunelor si a meselor (reprezentate in basoreliefurile romane) realizate din bronz turnat modelate la strung.

    La sfarsitul secolului al XV-lea, formele balustradelor erau folosite in arhitectura, asa cum sunt cele folosite la balcoanele palatelor din Venetia si Verona. Aceste balustrade se prea poate sa fie inspirate din predecesoarele sale gotice; ele formau balustrade ale colonetelor, ca o alternativa ale arcadelor gotice.
    In 1480, Giuliano da Sangallo, sculptor, arhitect si inginer militar, a folosit balustradele pe terasele si scarile vilei Poggio a Caiano, a familiei Medici (din care provin numerosi papi: Leo X, Clement VII si Leo XI, dar si membrii ai roialitatii franceze si britanice) si chiar si in reconstructii ale structurilor antice. Mai mult decat atat, operele sale au inspirat mari artisti precum Michelangelo Buonarotti care a folosit balustradele pentru scarile din Campidoglio in 1546. Balustradele au fost folosite ca si gardulet in catedrala Aquileia, in anul 1495, in curtea interioara a Vaticanului, ceea ce a facut ca balustrada sa devena un element arhitectonic nelipsit.
    Balusterul (seamana cu coloanele grecesti in miniatura) stau la baza formarii balustradelor pe care le stim in zilele noastre. Ei pot fi formati in diferite variante. Lemnul si piatra se pot modela la strung, in timp ce betonul, ghipsul si fierul se formeaza prin modelare si turnare. Design-ul distinctiv al balustrului, care era sectionat de linii resucite si intoarse, era la moda in Anglia si Olanda in secolul al XVII-lea si era confectionat din lemn de nuc si stejar, fiind folosit ca si element de mobilier. Design-ul era inspirat din coloanele Solomnic ce folosea curbe sub forma de S (Columna lui Traian). Odata ce era luat de pe strung, balusterul din lemn cu model rasucit putea fi despicat si aplicat unei suprafete arhitecturale sau pe suprafete care aveau o teme arhitectonice care puteau fi larg utilizate in mai multe domenii asa cum sunt dulapurile realizate in Italia, Spania si Europa de Nord din in secolele al XVI-lea-al XVII-lea.

    In afara Europei, coloanele baluster apareau ca un nou motiv in arhitectura Mughal, un amalgam de arhitecturi islamic, persian si indian, dezvoltat in India de Imperiul Mughal. Acestea au fost introduse in doua dintre cele mai mari palate-fortarete din India - Fortul Rosu din Agra si Delhi - in secolul al-XVII-lea.
    Balusterii sunt in mod normal, separati de aceeasi distanta unii de altii. Daca acestia sunt plasati prea departe (pentru a economisi bani) acestia nu vor avea acelasi efect estetic. In zilele noastre, balustradele sunt atat un mijloc estetic pentru exteriorul si interiorul cladirilor, cat si unul functional, de sprijinire atunci cand se urca scarile.